Centrul Informațional Agricol +373 22 50 20 20
Linia anticorupție +373 22 23 23 94

TĂIEREA POMILOR DE SPECII SĂMÂNŢOASE



Tăierea pomilor de măr.

Pomii soiurilor de măr, cultivaţi în aceleaşi condiţii, se deosebesc mult după habitus, ritmul de creştere, ramificare, tipul de fructificare şi alte caracteristici morfologice de care este necesar să se ţină cont la formarea coroanelor şi întreţinerea lor. în dependenţă de particularităţile de creştere şi rodire, soiurile existente sunt clasificate în cinci tipuri de fructificare.

Tipul I de fructificare, denumit spur, cuprinde soiurile spur (Goldenspur, Starcrimson, Yellowspur ş.a.). Soiurile date fructifică pe ţepuşe, pinteni, burse şi vetre de rod care-s foarte aproape între ele datorită internodurilor scurte. Pomii au tendinţa de creştere bazitonică şi uneori şarpantele bazale întrec axul central. Necătând la capacitatea de lăstărire foarte joasă numărul mare a formaţiunilor fructifere scurte garnisesc şarpantele şi zona productivă nu se îndepărtează de centrul coroanei.

Tipul II de fructificare, denumită “parmen auriu” şi include soiurile Bell de Beskoop. Calvil de zăpadă ş.a. Soirile date fructifică pe ţepuşe, pinteni, burse şi vetre de rod amplasate pe lemn în vârstă de 2-5 ani, însă o parte de recoltă se obţine şi pe nueluşe. Şarpantele se amplasează sub un unghi mare de ramificare, sunt foarte rezistente la dezbinare, zona de fructificare se îndepărtează lent de centrul coroanei şi nu-şi modifică forma sub greutatea rodului. Pomii au tendinţa de creştere bazitonică.

Tipul III de fructificare numit standard sau Golden delicious. Include majoritatea soiurilor: Golden delicious, Ionatan, Melrose, Idared, Prima ş.a. Fructifică pe ramuri scurte şi lungi ca nueluşele şi mlădiţele situate pe lemn de 2-3 ani. Capacitatea mare de lăstărire îndepărtează rapid fructificarea de centrul coroanei. Şarpantele se degarnisesc, iar ramurile de semischelet se arcuiesc sub greutatea rodului. Soiurile din grupa dată au o dominanţă echilibrată a axului central faţă de şarpante.

Tipul IV de fructificare denumit Granny Smith include soiurile Granny Smith, Florina ş.a. Fructifică pe aceleaş formaţiuni de rod ca soiurile de tipul III de fructificare şi zona productivă se depărtează de centrul coroanei mai rapid în comparaţie cu soiurile standard. Pomii au o tendinţă de creştere acrotonică.

Tipul V de fructificare cuprinde soiurile columnare de tipul Wijeik, sunt lipsite de ramificaţii sau sunt foarte puţine. Fructifică pe ţepuşe şi pinteni amplasate pe axul pomului.

La alegerea formei de coroană şi la efectuarea lucrărilor de formare şi întreţinere se ţine cont de particularităţile biologice ale soiului.

Ca de obicei soiurile de tipul III şi IV de fructificare se acomodează bine la toate formele de coroană. Pentru soiurile de tipurile I şi II de fructificare se recomandă formele globuloase.

În timpul formării coroanelor la soiurile de tipul III de fructificare cu vigoare mare, tăierile trebuie reduse la minimum posibil pentru a grăbi intrarea pomilor pe rod. Soiurile de vigoare mijlocie (Golden delicious, Slava pobediteleam) care se supraîncarcă cu rod, pentru evitarea arcuirii, o parte din ramuri se suprimă. De asemenea se înlătură inflorescenţele de pe porţiunea terminală a ramurilor de prelungire a axului şi şarpantelor. în felul dat se procedează şi cu soiurile tip spur.

Pentru soiurile cu creştere viguroasă (Renet Simirenko, Calvil de Zăpadă) altoite pe portaltoiul de vigoare mijlocie (M4, MMI06) pomii se conduc după forma de coroană palmeta etajată cu braţe oblice.

Soiurile de măr cu creştere mijlocie de tipul Melba, Şafran de vară, Idared, Golden Delicious, Mantuaner altoite pe portaltoi M4, MM 106 sunt formate după sistema de coroană palmeta liberă aplatizată.

Pentru soiurile Melba, Şafran de văra, Idared, altoite pe portaltoi de vigoare slabă (M9, M26), precum şi soiurile de tip Goldspur, altoite pe portaltoi de vigoare mijlocie (M4, MM 106) se recomandă coroana fus subţire ameliorat.

Soiurile de tip Starkrimson, altoite pe portaltoi M4, MM 106 se conduc după sistema de coroana piramidă natural ameliorată cu volum redus.

Tăierea de producţie are şi ea particularităţile sale în funcţie de tipul de fructificare.

La soiurile de tipul I şi II de fructificare în primii ani de fructificare se impune aducerea şarpantelor în poziţia iniţială prin tăieri de transfer a direcţiei de creştere a acestora pe o ramură viguroasă cu poziţia spaţială corespunzătoare.

Ca de obicei se menţin toate ramurile anuale formate pe şarpante, cu excepţia celor formate pe latura lor superioară în vederea sporirii volumului zonei productive. Unele soiuri de tip Golden spur sunt expuse supraîncărcării cu muguri de rod şi unei ramificări mai puternice care necesită o normare a ramurilor de garnisire prin rărirea lor. La soiurile date în comparaţie cu cele de tipul Starkrimson tăierea de reînnoire a ramurilor de garnisire începe mai devreme fiindcă fructifică şi pe ramuri anuale. Aici tăierile sunt mai severe pentru stimularea creşterii şi eliminarea excesului de muguri floriferi. Reînnoirea ramurilor de semischelet se face la lemn cu vârsta de 4-5 ani.

Pe parcursul tăierii ramurile concurente şi cele lacome din coroana pomilor se suprimă la inel. Ramurile laterale de 45-50-60 cm se reţin tară tăiere. Când lungimea creşterilor anuale a şarpantelor diminuează se efectuează reîntinerirea lor pe lemn în vârstă de 3-5 ani ce permite formarea lemnului nou pe care se va forma ramuri fructifere.

La începutul perioadei de rodire tăierea de producţie la soiurile de tipul III şi IV de fructificare cu o accentuată tendinţă acrotonică. pentru menţinerea echilibrului de creştere între partea bazală şi cea terminală a coroanei e necesar să se evite suprimarea elementelor de semischelet cu vigoare mare din partea inferioară. Din partea bazală a coroanei se elimină numai ramurile de semischelet de vigoare mică. Din partea superioară a coroanei se elimină ramurile de semischelet viguroase şi creşterile verticale.

La normarea încărcăturii cu muguri floriferi se ţine cont de echilibrul fiziologic între procesele de creştere şi fructificare şi se înfăptuieşte operaţiunea dată ca la soiurile de tipul 1 şi II de fructificare.

La soiurile din grupa dată principala verigă în tăierea de rodire sunt ramurile de semischelet. Reînnoirea lor se face cu ciclul de 3-4 ani, menţinându-se o anumită structură de vârstă a elementelor de semischelet.

Soiurile ce fructifică pe ramurile anuale se fac tăieri mai severe pentru normarea recoltei prin scurtarea până la 50% din numărul lor. Se suprimă ramurile de rod plasate în interiorul coroanei şi a celor epuizate în primii ani de rodire.

Pentru garnisirea scheletului suprimarea ramurilor epuizate se face în aşa fel ca să se obţină un cep care permite de a obţine ramuri cu unghiuri mari de inserţie. în fiecare caz trebuie să se ţină cont de particularităţile biologice ale soiurilor.

Tăierea pomilor de păr.

Soiurile de păr altoite pe portaltoi generativ în formă naturală au o creştere viguroasă şi realizează coroane mari, însă când se folosesc portaltoi vegetativi se manifestă o creştere moderată, coroanele sunt mici, restrânse care nu depăşesc înălţimea de 3-4 m. Soiurile de păr după vigoarea de creştere se împart în soiuri cu vigoare mare (Favorita lui Clapp, Zorica), mijlocie (Untoasa Bosc, Wiliams) şi slabă (Passe Crassane).

Sistema de conducere palmeta etajată cu braţe oblice se recomandă pentru soiurile de păr de tipul Untoasa Flardenpont, Williams altoite pe portaltoi viguros.

Palmeta liber aplatizată se aplică la toate soiurile de păr altoite pe gutui şi pentru soiurile cu ramificare slabă de tipul Untoasa Bosc altoite pe portaltoi viguros.

Fusul subţire ameliorat se recomandă la soiurile de tip Untoasa Flardenpont iar,piramida naturală ameliorată cu volum redus pentru soiurile de tip Noiabriskaia, Vîstavocinaia, Untoasa precoce Morettini altoite pe gutui.

În primii ani fructificarea la păr se realizează pe ţepuşe, nuieluşe şi mlădiţe amplasate pe lemnul de doi ani. Ponderea nuieluşelor şi mlădiţelor constituie 75%. în perioada de mare producţie 50% de fructe se obţin pe ţepuşe şi restul recoltei pe nuieluşe şi mlădiţe. Cu vârsta se măreşte cantitatea ţepuşelor până la 75% care se obţin pe lemn de trei ani.

La soiurile Wiliams, indiferent de vârsta pomilor recolta se obţine pe mlădiţe şi nuieluşe, numindu-se tip standard de fructificare. Soiurile ce rodesc preponderent pe ţepuşe aparţin tipului spur de fructificare.

În timpul formării coroanei pentru înăbuşirea dominanţei apicale ramura de prelungire a axului se scurtează mai tare comparativ cu şarpanta, etajele superioare se formează numai după consolidarea celor inferioare, prelungirea axului central se substituie cu o ramură laterală de vigoare mai slabă, ramurile de prelungire se scurtează mai tare ca cele laterale. Soiurile cu un unghi mic de ramificare scurtarea ramurilor de prelungire ale şarpantelor se face la un mugur exterior sau prin transfer la o ramură exterioară. Soiurile cu ramificarea mai slabă (Untoasa Giffard, Untoasa Bosc, Otecestvenaia) se impune o scurtare mai severă.

Pentru a grăbi intrarea pe rod a pomilor, este necesar ca să se minimalizeze tăierea ramurilor din coroană. Ramurile de un an, care nu intră în construcţia scheletului coroanei, sunt orizontalizate cu ajutorul diferitor greutăţi ori prin legare. Astfel, pomii mai repede se garnisesc cu ramuri de roadă.

În perioada de formare a coroanelor, pe axul central şi pe şarpante înlăturarea ramurilor anuale la tăiere se înfăptuieşte la un cep de înlocuire de 5-8 cm, pentru a avea în structura coroanei ramuri de gamisire de diferite vîrste. Din cepurile de înlocuire vor creşte 1-3 ramuri noi, cu o poziţie mai orizontală, din care una va fi lăsată pentru fructificare, iar alta tăiată la un cep.

Până la intrarea pomilor pe rod se recomandă ca tăierile să fie slabe pentru a garnisi pomul cu ramuri de semischelet. Scurtării se expun numai ramurile de prelungire a axului central şi a şarpantelor. Se suprimă din coroană concurenţii ramurilor de prelungire a axului central şi şarpantelor, ramurile anuale care încurcă la formarea coroanelor şi ramurile bolnave şi traumate.

În continuare prin tăieri de producţie se realizează menţinerea formei de coroană la parametrii proiectaţi prin tăieri de reducţie a ramurilor cu poziţie necorespunzătoare obţinând în secţiune forma de trapez. La păr o atenţie deosebită se atribuie           echilibrului de creştere dintre partea bazală şi cea superioară a coroanei. Din partea bazală se suprimă creşterile cu vigoare slabă păstrându-le pe cele de un an viguroase cu poziţie oblică.        Pentru înăbuşirea creşterii în partea superioară a coroanei se aplică tăieri mai severe şi se suprimă ramurile cu poziţie verticală.

Semischeletul arcuit sub greutatea rodului se expune tăierii de reducţie la nivelul ramurii anuale aflate la curbură. Mai frecvent astfel de reducţie se efectuează la soiurilor standarde în comparaţie cu cele de tip spur.

După intrarea pomilor pe rod se trece la tăierea de înlocuire a ramurilor care au rodit cu ciclul de 3-5 ani în dependenţă de soi şi încărcătura pomului cu muguri de roadă. La majoritatea soiurilor de păr mugurii de roadă se amplasează pe lemnul de 2-3 ani, de aceea ciclul de schimbare a lemnului care a rodit este de 3-4 ani. La soiurile Williams, Socrovişce, Vâstavocinaia mugurii de roadă se amplasează atât pe lemnul de 2-3 ani (ţepuşe, burse), cât şi pe lemnul de un an (nuieluşe, mlădiţe). Soiurile din această grupă se taie cu ciclul de înlocuire a lemnului de 3-4 ani în dependenţă de încărcătura cu muguri de roadă. Aceste soiuri preferă tăierea lungă, adică ramurile lăsate pentru fructificare nu se scurtează.

Aproximativ aceeaşi tăiere se practică şi la soiurile de tipul lui Favorita lui Clapp. în primii ani la aceste soiuri o parte de roadă se amplasează pe lemnul de un an (nuieluşe), iar cu timpul trece la fructificarea pe lemnul de 2-3 ani (ţepuşe).

La soiurile de tipul Noiabriskaia, Decana de Comice roadă se amplasează mai mult pe lemnul de 2-3 ani (ţepuşe), de aceea se practică ciclul de înnoire a lemnului de 3-4 ani. Aceste soiuri au capacitatea să se supraîncarce cu roadă, iar unele ramuri lăsate pentru rod este necesar de scurtat pentru micşorarea încărcăturii.

O altă grupă sunt soiurile de tip „spur" şi cele care rodesc numai pe ţepuşe (Untoasa Hardenpont). La aceste soiuri ciclul de înlocuire a lemnului care a rodit este de 5 şi uneori 6 ani. când cantitatea mugurilor de road scade.

Ramurile ce au rodit se taie la un cep de înlocuire cu lungimea de 5-8 cm,iar dacă în zona dată sunt formaţiuni de rod, reîntinerirea se efectuiază la o formaţiune pentru a obţine noi ramuri anuale.

Tăierea pomilor de gutui.

Gutuiul în plantaţie manifestă o creştere moderată, realizând coroane neregulate, care nu depăşesc înălţimea de 4-5 m. Pomii întră pe rod la anul 3-4 după plantare şi fructifică regulat. Gutuiul rodeşte pe ramuri anuale lungi, măciulii şi coarne de melc. în primii ani fructificarea se realizează la toate soiurile pe ramuri anuale, iar ulterior, pe măciulii. Nu se contează obţinerea recoltei pe coarne de melc fiindcă potenţialul de rodire este redus şi fructele cad devreme.

Fiindcă gutuiul are o formă bazitonică mai potrivită se recomandă coroana natural ameliorată cu mare volum. în timpul formării coroanei pentru echilibrarea verticală a coroanei, ramura de prelungire a axului central se scurtează mai slab comparativ cu cele ale şarpantelor.

Se corectează unghiul de ramificare a şarpantelor prin transferarea direcţiei lor de creştere pe o ramură orientată sub un unghi respectiv. Subşarpantele se proiectează bilateral altern exterioară pe şarpantă la o distanţă de 50-55 cm între ele. Se suprimă lăstarii concurenţi, lacomi, cei orientaţi în interiorul coroanei şi care se află pe latura superioară a şarpantelor. Pentru normarea încărcăturii cu rod o parte din ramurile anuale de pe şarpante se scurtează la 3-4 muguri.

Pentru mărirea unghiului de ramificare al şarpantelor, ramura de prelungire a acestora se scurtează la un mugure exterior sau se transferă direcţia de creştere pe ramuri exterioare.

La pomii tineri circa 1/3 din ramurile anuale lungi se scurtează la 1/3 în vederea realizării unor măciulii viguroase şi normarea încărcăturii cu rod. Pe această ramură în următorii 2-3 ani se scurtează măciuliile subţiri deasupra unui mugure vegetativ sau a unei măciulii viguroase. Măciuliile slabe de la vârf se înlătură prin scurtarea deasupra unei măciulii viguroase sau a unei ramuri lungi.

În perioada de mare producţie se aplică tăieri de reducţie a semischeletului ce stimulează formarea unor noi ramuri lungi fructifere. Reînnoirea semischeletului se face deasupra unei măciulii viguroase ,ori la oramificaţie laterală la lemn cu vârsta de 3-4 ani. Pe porţiunea rămasă se regenerează măciuliile epuizate şi cele mai îndepărtate de schelet sau semischelet.

Ex.: C. Dadu, doctor habilitat în ştiinţe agricole, conferenţiar.