Centrul Informațional Agricol +373 22 50 20 20
Linia anticorupție +373 22 23 23 94

LUCĂRILE DE PRIMĂVARĂ - VARĂ PRIVIND ÎNTREŢINEREA ŞI FERTILIZAREA SOLULUI ÎN LIVEZI ŞI VII



Umiditatea şi rezerva de apă în sol

Rezerva de apă accesibilă în stratul de sol 0-200 cm, determinată in prima decadă a lunii martie, în intervalele dintre rânduri întreţinute ca ogor lucrat constituie 285-290 mm, iar în intervalele înierbate - 295-300 mm.

In fâşiile erbicidate de-a lungul rândului de pomi, rezerva de apă în stratul de sol 0-60 cm constituie - 180 mm, iar în 0-100cm -280 mm. în fâşiile întreţinute ca ogor lucrat respectiv 180 mm şi 295 mm, iar unde solul a fost acoperit cu muici - 190 mm şi 295 mm. Aceste rezerve de apă din sol asigură necesităţile pomilor din primăvară până la creşterea intensivă a lăstarilor şi fructelor.

În stratul de 0-100 cm umiditatea solului este la ogor lucrat 26%, la înierbare -28%, iar în stratul de sol 0-60 cm, unde sunt amplasate majoritatea rădăcinilor active umiditatea solului este la ogor lucrat - 27%, la înierbare - 28,5%.

Pentru aceasta scopul principal al lucrării şi întreţinerii solului este de a păstra şi de a folosi cât mai eficient umiditatea acumulată în timpul toamnei, iernii şi a primăverii timpurii. în acest caz o deosebită atenţie trebuie să se atribuie alegerii sistemului de întreţinere şi lucrare a solului, care este menit să menţină solul în stare curată de buruieni, să îmbunătăţească proprietăţile fizice ale solului, să stabilizeze şi să mărească conţinutul de materie organică (humus) în sol, să prevină şi să combată eroziunea solului, să micşoreze tasarea şi să reducă cheltuielele energetice.

Reeşind din acesate necesităţi, pentru o acumulare şi conservare mai evidentă a umidităţii în sol este necesar de respectat următoarele cerinţe:

  • efectuarea lucrărilor la maturitatea fizică a solului.
  • evitarea afânării excesive a solului.
  • nivelarea solului la timp în scopul micşorării suprafeţei de evaporare.
  • efectuarea în complex şi cu mici repausuri a operaţiilor de lucrare a solului (nivelarea arăturii, discuitul, aplicarea îngrăşămintelor, erbicidare).
  • evitarea tasării excesive a solului.
  • efectuarea lucrărilor în scopul evitării eroziunii şi reducerii scurgerilor.

Lucrarea şi întreţinerea solului în livezi

În livezi solul se întreţine ca ogor lucrat (negru), ogor erbicidat, ogor cu îngrăşăminte verzi, ogor înierbat şi ogor cu muici. Toate aceste sisteme de întreţinere şi lucrare sunt menite să menţină şi să îmbunătăţească proprietăţile fizice ale solului, să stabilizeze, să crească conţinutul de materie organică şi să menţină solul în stare curată de buruieni.

În livezile unde solul este întreţinut ca ogor negru (lucrat) primăvara se execută graparea arăturii cu grapa cu discuri. Pe parcursul perioadei de vegetaţie solul se menţine curat de buruieni prin efectuarea a 4-6 afânări cu cultivatorul la adâncimea de 7-9 cm.

Trebuie de menţionat, că la rând cu avantaje, ogorul negru are şi dezavantaje printre care favorizarea tasării solului, fenomenului de eroziune, mineralizarea rapidă a materiei organice, nu permite accesul tractoarelor pe timp ploios pentru efectuarea tratamentelor fitosanitare şi necesită mari cheltuieli. Datorită acestor dezavantaje solul poate fi întreţinut ca ogor lucrat numai în primii 1-2 ani după plantare, iar după posibilităţi excluderea lui îndeosebi pe terenurile în pantă, în cazul întreţinerii solului ca ogor erbicidat solul se menţine curat de buruieni cu ajutorul erbicidelor numai de-a lungul rândurilor de pomi pe o fâşie de cca 1-1,2 m. Erbicidele trebuie aplicate în dependenţă de caracterul şi gradul de îmburuienare. Cele peste 90 specii de buruieni întâlnite în livezi formează câteva tipuri de îmburuienare. Dacă în plantaţii, buruienile monocotilidonate anuale de primăvară şi cele dicotilidonate sunt în mare număr, eficace sunt erbicidele preemergente. în prezent este înregistrat pentru livezi un singur erbicid cu aplicare preemergentă - Sencor Liquid SC 600, care trebuie aplicat pe sol curat, adică înainte de apariţia buruienilor în doză de 1,0 L/ha prin stropirea solului folosind 500 L soluţie. Pe vreme secetoasă, fără încorporare în sol, erbicidul nu este eficient. Dacă solul este suficient de umed, încorporarea în sol nu este necesară.

În cazul, când în plantaţii sunt prezente buruieni de primăvară şi buruieni cu rizomi şi există vetre de pir gros, pir tâtâtor, costrei, pălămidă, susai de câmp, mărul lupului, volbură şi a. este eficient de aplicat erbicidele postemergente, care în funcţie de modul de acţiune asupra buruienilor se împart în erbicide de contact şi sistemice.

Aceste erbicide se aplică când buruienile au înălţimea de 15-25 cm folosind 250-300 L/ha de soluţie. La aplicarea erbicidelor se cere o deosebită atenţie de aceea se înlătură lăstarii apăruţi pe tulpină pentru a evita contactul erbicidelor cu organele pomilor. Nu se permite aplicarea acestor erbicide pe rouă, în zilele cu vânt mai puternic de 0,25 m/sec, fără folosirea vizierei de protecţie. Erbicidarea trebuie să fie efectuată cu minim 4 ore până la ploaie.

Tabelul 1

Erbicidele permise pentru aplicare în livezi şi vii

Nr

Erbicidele

Substanţa activă

Doza L, kg/ha

Buruienile combătute

a) erbicide cu acţiune sistemică ce se aplică pe vegetaţie - postemergent

1

Dominator 360 SL

Glifosat (360 g/1)

2,0-4,0

mono- şi dicotiledonate anuale, perene

2

Glifosat 360 SL

Glifosat (360 g/1)

2,0-4,0

mono- şi dicotiledonate anuale, perene

3

Raundup 360 SL

Glifosat (360 g/1)

2,0-4,0

mono- şi dicotiledonate anuale, perene

4

Tornado VR 360 SL

Glifosat (360 g/1)

2,0-4,0

mono- şi dicotiledonate anuale, perene

5

Absolut 360 SL

Glifosat (acid) (360 R/l)

4,0-6,0

mono- şi dicotiledonate anuale, pere

6

Leone360 SL

Glifosat (360 g/1)

2,0-7,0

mono- şi dicotiledonate anuale, perene

7

Clinic 360 SL

Glifosat (360 g/1)

2,0-6,0

mono- şi dicotiledonate anuale, perene

8

Valsaup 360 SL

Glifosat (360 g/1)

2,0-4,0

mono- şi dicotiledonate anuale, perene

9

Barclai Gallup, 360 SL

Glifosat (360 g/1)

3,0-6,0

mono- şi dicotiledonate anuale, perene

10

Boom Efect1111

Glifosat (360 g/1)

3,0-5,0

mono- şi dicotiledonate anuale, perene

11

Sanglypho Liguid

Glifosat (410 g/1)

4,0

mono- şi dicotiledonate anuale, perene

12

Sanos 410 EC

Glifosat (410 g/1) sare

2,0-4,0

mono- şi dicotiledonate anbuale, perene

13

Terminator 410 SL

Glifosat (360 g/1)

2,0-4,0-6,0

mono- şi dicotiledonate anuale, perene

14

Dominator 480SL

Glifosat (480 g/1)

1,5-3,0

mono- şi dicotiledonate anuale, perene

15

Glyphogan 480 SL

Glifosat (480 g/1)

4,0-5,0

mono- şi dicotiledonate anuale, perene

16

Gliacint 480 SL

Glifosat (480 g/1)

2,0-4,0

mono- şi dicotiledonate anuale, perene

17

Glifovit 480 SL

Glifosat (480 g/1)

2,0-4,0

mono- şi dicotiledonate anuale, perene

18

Fachel 480 SL

Glifosat (480 g/1)

2,0-4,0

mono- şi dicotiledonate anuale, perene

19

Argument 480 SL

Glifosat (480 g/1)

2,0-4,0

mono- şi dicotiledonate anuale, perene

20

Ouragan 480 SL

Glifosat trimezium (480g/l)

2,0-3,0

mono- şi dicotiledonate anuale, perene

21

Ouragan Forte 500 SL

Glifosat trimezium (500 g/1)

1,5-2,0

mono- şi dicotiledonate anuale, perene

22

Nuarid 500 WG

Glifosat (500 g/1)

3,0-5,0

mono- şi dicotiledonate anuale, perene

23

Tornado 500 SL

Glifosat (500 g/1)

2,0-3,0

mono- şi dicotiledonate anuale, perene

24

Muscle UP 500 SL

Glifosat 612 g/1

(sare de potasiu)

1,5-2,5

mono- şi dicotiledonate anuale, perene

25

Total K

Glifosat 625 g/1

 (sare de potasiu)

1,5-2,0-4,0

mono- şi dicotiledonate anuale, perene

26

Felix WDG

Glifosat 757 g/1

1,5-2,5-3,0

mono- şi dicotiledonate anuale, perene

27

Raundup Max Plus

Glifosat (450 g/1)

2,4-4,8

mono- şi dicotiledonate anuale, perene inclusiv tufişuri nedorite

28

Glifor 480 SL

Glifosat (480 g/1)

2,0-4,0

mono- şi dicotiledonate anuale, perene

erbicide cu acţiune de contact

29

Basta 150 SL

Glifozinat de amoniu

(150 g/1)

2,0-2,5

mono- şi dicotiledonate anuale, perene

30

Reglone Super- 150SL

Dicuat dibromit 150 g/1

3,0-4,0

mono- şi dicotiledonate anuale, perene

31

Except 200 SL (DQD/20-H SL)

Dicuat dibromit 150 g/1

3,0-4,0

mono- şi dicotiledonate anuale, perene

b) erbicide antigraminee ce combat buruienile cu frunza îngustă (graminee)

32

Pantera 4 EC -

Quizalofop-P-tefurul (40 g/1)

2,0-2,5

monocotiledonate anuale, perene

33

Zelec Super

Quizalofop-P-tefurul (40 g/1)

0,8-1,0-1,2

monocotiledonate anuale, perene

34

Fusilate Forte 150EC

Fluazitop-P-butil 150 g/1

1,0-1,5

monocotiledonate anuale, perene

35

Fluaz 150 EC

Fluazitop-P-butil 150 g/1

1,0-1,5

monocotiledonate anuale, perene

c) erbicide cu aplicare preemergentă în livezi

36

Sencor Liquid SC - 600 (prin stropire solului până la răsărirea plantelor sau până la începutul răsăririi)

Metribuzin, 600 g/1

0,7-1,0

Buruieni anuale mono- şi dicotilidonate

             

La tăierile anuale ramurile până la înălţimea de 50 cm trebuie îndepărtate evitându-se riscul la erbicidat. Efectul maxim se obţine la umiditatea solului de 18-20 % şi temperatura aerului 15-20° C când buruienile au o creştere intensivă. în urma distrugerii buruienilor nu trebuie înlăturat de pe teren mulciul, deoarece acesta asigură păstrarea umidităţii solului, previne eroziunea şi împiedică germinarea seminţelor de buruieni anuale din sol.

În livezile tinere erbicidele postemergente pot fi aplicate cu condiţia protejării culturii. Pentru controlul buruienilor în livezi trebuie folosite numai erbicidele incluse în Registrul de Stat al Produselor de Uz Fitosanitar şi al Fertilizanţilor.

Principalele avantaje ale aplicării erbicidelor sunt: reducerea numărului de lucrări, eliminarea concurenţei pe care o fac buruienile pomilor pentru apă şi substanţe nutritive.

În livezile, unde intervalele dintre rânduri sunt întreţinute ca ogor înierbat artificial cu ierburi multianuale este necesar de a cosi iarba când atinge înălţimea de 20-25 cm, iar tăierea ierbii să fie de 5-6 cm, pentru a nu reduce capacitatea de regenerare. Iarba cosită se lasă ca muici la suprafaţa solului ori poate fi folosită ca muici pentru banda de-a lungul rândului de pomi. care se întreţine ca ogor lucrat ori erbicidat.

Semănatul terenului cu ierburi multianuale trebuie efectuată toamna (august-septembrie) ori primăvara devreme. Pentru semănatul de primăvară solul trebuie să fie arat şi nivelat din toamnă. înainte de semănat terenul se nivelează iar semănatul intervalului dintre rânduri se face lăsând de-o parte şi de alta a rândului de pomi benzi cu lăţimea de 0,5-0,7 m. Recomandăm ca semănatul ierburilor să se efectueze peste un interval, iar în condiţii de irigare pe toate intervalele. Pentru înierbare se folosesc următoarele ierburi: zizamia perenă, păişul de livadă, păişul oilor, păişul roşu, firuţa de luncă. Aceste ierburi pot fi semănate aparte ori în amestec cu ierburi leguminoase: tirfoi alb, trifoi carneu. De obicei se foloseşte un amestec din două, trei ori patru ierburi. Ierburile leguminoase îndestulează cu azot ierburile multianuale, iar în caz dacă semănatul se face tară ierburi leguminoase, atunci pentru stimularea creşterii ierburilor, anual solul se fertilizează adăugător cu N30. înierbarea artificială a intervalului între rânduri se face pe un termen de cinci ani în alternare cu ogorul lucrat, apoi intervalele înierbate se ară încorporând ierburile în sol la adâncimea de 16-18 cm concomitent cu introducerea îngrăşămintelor cu fosfor şi potasiu pe toată suprafaţa, apoi se seamănă intervalele dintre rânduri, care au fost întreţinute ca ogor lucrat. Avantajele sunt - sporirea conţinutului de materie organică în sol. protejarea solului de eroziune, îmbunătăţeşte structura solului, asigură un muici la suprafaţa solului, fructele sunt mai intens colorate şi se păstrează mai bine.

În această perioadă primăvara devreme pot fi semănate în intervalele dintre rânduri culturi anuale pentru îngrăşăminte verzi cum ar fi: seradela, sulfina, rapiţa, lupinul, mazărea, măzărichea. Pentru condiţiile noastre rezultate bune se obţin la semănatul mazării (250-300 kg/ha) în amestec cu ovăz (70-80 kg/ha) ori măzăriche cu ovăz. Aceste culturi suportă bine umbra, sunt rezistente la tasare, acumulează repede o cantitate mare de masă verde, se descompun uşor în sol şi nu concurează cu pomii pentru apă şi substanţe nutritive.

În primul an pot fi semănate intervale pare iar cele impare se întreţin ca ogor lucrat. în al doilea an - invers, iar în al treilea an toate intervalele se întreţin ca ogor lucrat. în aşa fel ciclul de trei ani se repetă.

Banda cu lăţimea de 0,8-1,0 m dintr-o parte şi din alta a rândului se întreţine ca ogor lucrat sau erbicidat. în perioada când plantele îmbobocesc-înfloresc se cosesc şi se toacă (mărunţesc) încorporându-le în sol prin discuire. Principalele avantaje sunt: mărirea conţinutului de materie organică în sol şi a elementelor nutritive, reducerea îmburuienării, eroziunii şi ameliorarea structurii. Ca dezavantaj poate fi mărirea preţului de cost comparativ cu ogorul lucrat.

Tot primăvara devreme solul se poate acoperi cu diferite materiale de provenienţă naturală sau artificială numite muici, care împiedică creşterea buruienilor şi minimalizarea evaporării apei. Ca material natural pentru mulcire poate servi iarba cosită din intervalele dintre rânduri, frunze, paie şi a.. înainte de a face mulcirea, solul se afânează, se distrug buruienile prin aplicarea erbicidelor pentru a combate buruienile perene, care pot străbate uşor stratul de muici, apoi terenul se acoperă cu un strat uniform de 11-12 cm care permite pătrunderea în sol a apei, dar reduce evaporarea ei. Dintre materialele artificiale pot fi folosite folia neagră de polietilenă, agrilul şi agrotextilul. Mulcirea solului se foloseşte pentru întreţinerea solului de-a lungul rândului de pomi şi este necesar de a se alterna cu lucrarea mecanică a solului şi aplicarea limitată a erbicidelor.

În intervalele dintre rânduri nu este admisibilă aplicarea permanentă nici a unui sistem mulţi ani la rând. Este necesar de a alterna ogorul lucrat cu înierbarea şi cultivarea culturilor pentru îngrăşăminte verzi. In fâşiile de-a lungul rândului de pomi lucrarea mecanică a solului se alternează cu mulcirea şi aplicarea limitată a erbicidelor.

Fertilizarea odată cu plantarea şi în perioada de vegetaţie

Pomii fructiferi fiind plante perene, extrag timp îndelungat mari cantităţi de substanţe nutritive, pentru aceasta este necesară administrarea îngrăşămintelor. Este important de cunoscut, că o aprovizionare bună cu azot pe întreaga perioadă de vegetaţie determină o creştere a lăstarilor nu mai mică de 40-50 cm pentru pomii tineri şi 30-40 cm pentru pomii pe rod. în afară de aceasta azotul determină creşterea numărului de muguri bine diferenţiaţi, favorizează legarea fructelor şi le redă un aspect plăcut. Excesul de azot duce la creşterea intensivă a lăstarilor şi prelungirea perioadei de vegetaţie.

Carenţa de azot reţine creşterea lăstarilor, datorită apariţiei antagonismului ionilor apare deficitul în Zn, Cu, Fe şi frunzele devin mai puţin colorate (cloroza).

Fosforul favorizează diferenţierea mugurilor florali, legarea fructelor şi acumularea zahărului în fructe.

Lipsa fosforului poate fi recunoscută după lăstarii şi frunzele care primesc o culoare roşietică, iar excesul reţine pătrunderea lui în frunze şi se stopează procesul de fotosinteză ce duce la insuficienţa de zinc şi apariţia rozetei.

Potasiul participă la numeroase procese metabolice, îmbunătăţeşte calitatea fructelor, grăbeşte epoca de coacere şi măreşte rezistenţa la ger a pomilor.

Excesul de potasiu este mai rău decât insuficienţa îndeosebi pentru depunerea mugurilor de rod şi legarea fructelor. în acest caz se micşorează accesul de Ca şi Mg ceea ce duce la intensificarea bolilor în timpul păstrării.

Cerinţele pomilor faţă de elementele nutritive se schimbă în funcţie de perioadele de vârstă. De la plantare şi până la intrarea pe rod predomină creşterea vegetativă şi se urmăreşte grăbirea intrării pe rod, de asemenea azotul are un rol principal însă pomii trebuie aprovizionaţi şi cu P,K, şi Ca.

În perioada de' vegetaţie, la pomii pe rod, primele fenofaze se desfăşoară pe baza substanţelor de rezervă acumulate din anul anterior. Din momentul creşterii lăstarilor, dezvoltarea frunzelor, înfloritul, legarea şi formarea fructelor (aprilie-iulie) predomină necesitatea în azot. în perioada august-octombrie când fructele se coc se prelungeşte dezvoltarea mugurilor pentru roada anului viitor şi se depun substanţe nutritive de rezervă, iar necesarul de azot scade şi se egalează cu cel al fosforului şi potasiului. îngrăşămintele cu azot în această perioadă împiedică maturarea lăstarilor anuali.

Cunoscând necesitatea fazială a pomilor în elemente nutritive se efectuează aplicarea îngrăşămintelor în baza determinării conţinutului elementelor nutritive în sol şi plante pentru stabilirea necesarului optim de îngrăşăminte. Fertilizarea culturilor pomicole include aplicarea îngrăşămintelor până la plantare, odată cu plantarea pomilor şi în perioada de vegetaţie.

Pentru asigurarea cu substanţe nutritive zona sistemului radicular a pomilor transplantaţi din pepinieră în livadă este necesar ca la fundul fiecărei gropi, care sunt tăcute mecanizat sau manual din toamnă sau la momentul plantării se aplică local îngrăşăminte: 10-15 kg gunoi de grajd bine descompus şi 20-30 g P2O5 se amestecă bine cu 10 kg sol. Deasupra amestecului se adaugă un strat de sol (5-10 cm), apoi se plantează pomul. Pentru prevenirea pierderilor şi evitarea poluării mediului, îngrăşămintele cu azot se recomandă a fi administrate primăvară.

încorporându-se operativ în sol concomitent cu efectuarea lucrărilor în intervalele dintre rânduri. Fertilizările suplimentare se efectuează cu doze de N30, N45 fracţionat după necesitate. Această fertilizare îndestulează pomii până la 2-3 ani. După a 2-3 vegetaţii (ani) poate apărea insuficienţă de Zn, B, care se observă prin creşterea slabă a lăstarilor (< 40-50 cm) şi a frunzelor cu simptome de cloroză. Fertilizarea cu îngrăşăminte complexe în livezile tinere şi dozele de îngrăşăminte se calculează în baza analizelor de sol şi a diagnosticului foliar, care se face o dată la 4-5 ani în perioada de creştere intensivă a lăstarilor iar în frunze - anual în perioada diferenţierii mugurilor de rod (iunie-iulie).

În cazul când înainte de plantare ori odată cu plantarea nu s-au Introdus îngrăşăminte organice şi minerale, atunci indicatorul principal al necesităţii în hrană suplimentară este creşterea lăstarilor anuali în lungime. în aşa caz se recomandă introducerea îngrăşămintelor toamna în anul II după plantarea pomilor sub arătura dintre rânduri la adâncimea de 20-25 cm (odată la 3 ani).

Dozele orientative de îngrăşăminte organice 20-30 t/ha gunoi de grajd şi P45.60 şi K90-120, dar mai bine în baza analizelor efectuate. Dacă îngrăşăminte organice lipsesc, atunci între intervalele dintre rânduri se cresc plante pentru îngrăşăminte verzi (rapiţă, măzăriche, în amestec cu secară) peste un interval apoi se schimbă. Creşterea culturilor pentru îngrăşăminte verzi (siderate) este necesară doi ani la rând şi de repetat cel puţin peste doi ani. Semănatul se efectuează toamna ori primăvara devreme. Mărunţirea şi îngroparea masei verzi prin discuire în faza butonului roz. în livezile cu intervalul dintre rânduri înierbate îngrăşămintele minerale se introduc o dată la 3 ani la periferia proiecţiei coroanei P45-60 şi K90-120 în fâsii-rigole. Insuficienţa de microelemente stabilită prin diagnosticul foliar se corectează prin aplicarea îngrăşămintelor foliare (extraradiculare), care se poate face concomitent cu stropitul contra bolilor şi vătămătorilor. Se aplică fertilizanţi testaţi şi incluşi în Registrul de Stat al Produselor de Uz Fitosanitar şi al Fertilizanţilor.

Analizele la conţinutul elementelor nutritive în sol se efectuează odată la 4-5 ani prin recoltarea probelor de sol din intervalele dintre rânduri, de la proiecţia marginii coroanei pomilor până la adâncimea 0-80-100cm (o sondă la 2-3 ha).

Pentru diagnosticul foliar frunzele se recoltează de la periferia coroanei pomilor. Din mijlocul a cca 50 lăstari de la care se iau câte 4-5 frunze. Probele se fărâmiţează şi se efectuează analize la conţinutul macro- şi microelementelor.

Datele obţinute se compară cu valorile nivelului optim al conţinutului elementelor nutritive pentru specia respectivă prezentate în tabelul 3.

Tabelul 2

Limitele nivelului optim al conţinutului elementelor nutritive

(% din masa uscată)

Specia

N

P

K

Ca

Mg

Măr

2,2-2,5

0,3-0,45

1,2-1,8

1,1-1,5

0,2-0,35

Păr

2,2-2,8

0,3-0,5

1,2-1,8

1,1-1,3

0,3-0,5

Gutui

2,2-2,5

0,4-0,5

1,5-1,6

-

-

Prun

2,6-3,2

0,4-0,5

1,8-3,0

2,2-3,5

0,35-0,75

Vişin

2,0-2,5

0,4-0,5

1,5-1,8

0,9-3,0

0,4-0,6

Cireş

2,5-3,0

0,4-0,5

1,5-2,0

1,3-2,4

0,4-0,6

Cais

2,9-3,6

0,4-0,6

2,0-2,6

1,3-1,9

0,25-0,4

Piersic

3,5-3,8

0,5-0,6

1,7-2,1

1,8-2,7

0,43-0,7

Nuc

2,5-3,2

0,2-0,3

1,2-3,0

-

0,3-1,0

Căpşun

2,5-3,0

0,5-0,7

2,0-3,0

1,8-2,5

0,16-0,3

Zmeur

2,6-3,2

0,5-0,6

1,4-1,9

1,1-1,6

0.24-0.45

Coacăz

2,5-3,1

0,4-0,5

1,5-2,2

1,3-2,0

0,25-0,4

Tabelul 3

Limitele nivelului optim al conţinutului de microelemente în frunze

(mg/kg masă uscată)

 

Specia

B

Cu

Fe

Zn

Mo

Mn

Măr

30-50

5-20

50-200

15-180

>16

50-200

Păr

30-50

5-25

50-200

15-150

>16-20

50-200

Prun

38-45

5-10

60-200

8-40

>16-20

50-90

Vişin

38-54

5-50

20-200

10-30

>16-20

60-150

Cireş

38-54

5-50

20-200

10-30

>16-20

60-150

Cais

35-60

5-10

20-200

20-30

>16-20

60-150

Piersic

25-60

5-15

100-230

15-45

>16-20

50-100

Nuc

35-60

4-20

100-230

20-25

>16-20

50-160

În cazul dacă, conţinutul elementelor nutritive este mai mic ori mai mare decât nivelul optim, atunci doza de îngrăşăminte se măreşte sau se micşorează cu cca 30%. Dacă conţinutul de substanţe nutritive sunt în limitele optime (tab. 2), atunci orientativ, dozele de îngrăşăminte cu N sunt: pentru livezile cu 400-600 pomi/ha - N45.60; pentru livezile cu 1250 pomi/ha - N60-90; pentru livezile cu mai mult de 1250 pomi/ha - N90-120

Primăvara devreme se aplică 1/3 din doză iar în perioada creşterii intensive (dec II iunie) se aplică 2/3 din doză. îngrăşămintele cu azot se întroduc cu cultivatorul alimentator în intervalele dintre rânduri în benzi la depărtarea de 0,8-1,0-1,4 m de la trunchi la adâncimea de 12-15 cm sau în fisuri la periferia proiecţiei coroanei (15-18 cm). în livezile cu irigare în decada a II a lunii iunie îngrăşămintele se dizolvă şi se aplică cu apa de irigat.

Când solul se întreţine ca ogor lucrat ori cu plante pentru îngrăşăminte verzi, îngrăşămintele cu azot se întroduc în intervalele dintre rânduri cu cultivatorul alimentator la adâncimea de 10-12 cm.

Dacă intervalele dintre rânduri sunt înierbate îngrăşămintele cu azot se introduc în fâşiile de-a lungul rândurilor cu încorporare în sol, iar în cazul udării prin picurare -cu apă.

Fertilizările foliare se fac prin stropirea aparatului foliar al pomilor cu soluţii de concentraţii reduse şi se recomandă atunci, când pomii prezintă simptome evidente de carenţă a unui element nutritiv. Trebuie de menţionat, că fertilizarea foliară, cu toate avantajele ei, nu poate substitui fertilizarea radiculară, dar se completează necesarul elementelor nutritive mult mai repede pentru a satisface cerinţele pomilor în fenofazele respective. Soluţiile nutritive pentru stropirea pomilor sunt preparate, sub formă lichidă în diferite concentraţii. în ţara noastră ele se întâlnesc sub diferite denumiri şi cu raport divers între elemente. îngrăşămintele foliare se aplică înainte de înflorire, la începutul înfloriri. în timpul înfloririi şi după înflorire, în perioada creşterii intensive a lăstarilor şi fructelor, înainte de recoltare şi după recoltare. Denumirea fertilizanţilor foliari, dozele şi termenii de aplicare sunt indicaţi în Registrul de Stat al Produselor de Uz Fitosanitar şi al Fertilizanţilor.

Producătorii care dispun de sisteme de irigare pot administra îngrăşămintele odată cu apa de irigare. Această fertilizare prezintă avantaje cum ar fi:

  • folosirea economică a apei şi îngrăşămintelor;
  • determină o creştere şi fructificare uniformă a pomilor;
  • elementele nutritive se amplasează în zona de răspândire a rădăcinilor.

Întreţinerea şi lucrarea solului în plantaţiile viticole

Scopul principal al lucrărilor solului este păstrarea apei acumulate în timpul de toamnă, iarnă şi a ploilor de vară. Primăvara devreme solul se boroneşte între rânduri cu boroanele grele. După trecerea pericolului îngheţurilor de primăvară butucii se dezgroapă cu ajutorul maşinii PRVN- 2,5 A înzestrat cu discuri speciale pentru tragerea solului de pe rând în intervalul dintre rânduri. Pe suprafeţele mici şi pe pantele înclinate dezgropatul butucilor se face manual. După tăierea, legarea şi înlăturarea corzilor tăiate se aplică afânarea adâncă concomitent cu boronirea folosind cultivatorul cizel la adâncimea de 20-25 cm.

Dacă copcitul (cotorâtul) nu s-a exzecutat odată cu tăierea butucilor atunci se face înainte de dezmugurire. Pe parcursul perioadei de vegetaţie cultivaţiile periodice (4-6) şi prelucrările solului în rânduri la adâncimea de 7-15 cm au ca scop combaterea buruienilor şi păstrarea umidităţii. In condiţii secetoase de primăvară-vară afânarea adâncă nu se exzecută, iar cultivaţiile se fac la o adâncime de 6-8 cm concomitent cu boronirea. în viile plantate pe pante în scopul reducerii eroziunii solului se aplică înierbarea solului între rândurile viţei de vie în benzi cu lăţimea de 1,0-1,5 m. înierbarea se face în dependenţă de înclinarea pantei: pe pantele cu înclinaţie de 8-12° în al treilea interval, la înclinarea de 5-8° în al patrulea, iar până la 5° în al cincilea sau al şaselea interval dintre rânduri. Iarba se coseşte periodic cu cositoarea iar masa verde se lasă la suprafaţa solului formând un strat de muici. După trei-cinci ani benzile de ierburi se ară însemânţindu-se intervalele dintre rândurile vecine. în viile tinere pentru stoparea eroziunii se efectuează înierbarea în fâşii cu lăţimea de 70-100 cm peste 3-8 rânduri. Se folosesc ierburi graminee şi leguminoase în amestec: păişul de livadă cu raigrasul francez, timofeevca cu raigrasul englez, ovăzul cu măzărichea şi a. Semănatul ierburilor se face toamna ori primăvara timpuriu la adâncimea de l,0-l,5cm până la 2,0-2,5 cm în funcţie de mărimea seminţelor.

În afară de procedeele tehnologice pentru controlul buruienilor se aplică erbicidele prezentate în tabelul 1. Pentru cultura viţei de vie nu este înregistrat nici un erbicid cu aplicare pe sol. Cerinţele pentru aplicare sunt similare celor pentru livezi.

În plantaţiile de nuc primăvara devreme, înainte de afânarea solului, se introduc îngrăşăminte cu azot, câte 12-15 g azot la fiecare m2, iar după necesitate (după îngrăşământul foliar) şi câte 4-5 g P2O5, 3-5 g K2O la m2, toamna, sub afânarea solului la adâncimea solului de 15-20 cm. în primii ani de fructificare îngrăşămintele cu azot în doza de 100-150 kg/ha se introduc anual pe fâşii cu lăţimea de 3-4 m în zona trunchiului pomilor fiind repartizate în trei reprize: /2 doză înainte de pornirea în vegetaţie şi câte 0,25 doză după legarea fructelor şi în timpul creşterii intensive a nucilor. în perioada de plină fructificare îngrăşămintele cu azot în doza de 150-180 kg/ha se administrează anual pe toată suprafaţa plantaţiei, înainte de afânarea solului la adâncimea de 8-10 cm, fiind repartizate în trei reprize în anii precedenţi. Stabilirea necesarului optim de îngrăşăminte se face în urma diagnosticului foliar. Dacă conţinutul elementelor în frunze este mai mic decât indicat optim (tab. 2) dozele de îngrăşăminte se micşorează cu 30%. Insuficienţa de microelemente (Zn, B, Mn, Cu şi a.) se corectează prin fertilizări extraradiculare după înflorirea deplină.

Fertilizarea în plantaţiile viticole

În perioada de vegetaţie la viţa de vie are loc absorbţia tuturor elementelor nutritive (NPK). Primele fenofaze se desfăşoară pe baza substanţelor de rezervă depozitate în rădăcini şi organele viţei de vie în anul anterior. Primăvara înainte de înflorit se intensifică absorbţia azotului şi mai puţin a potasiului, iar după încetinirea creşterii lăstarilor creşte absorbţia fosforului şi rămâne constantă a potasiului dar scade absorbţia azotului. Pentru asigurarea unui regim nutritiv optimal este necesară aplicarea îngrăşămintelor.

La plantare, în gropi se administrează 1,5- 2,0 kg mraniţă, 6-8 g azotat de amoniu, 10-12 g superfosfat, 4-5 g sare de potasiu. Se amestecă minuţios cu sol şi se plantează viţa. La plantarea hidromecanică ce dizolvă cu apă 80g NPK la 100 L de apă. Orientativ pentru 5 tone de apă este necesar de 10-20 kg azotat de amoniu, 20-40 kg superfosfat, 10-15 kg sare de potasiu.

în plantaţiile tinere, dacă n-au fost introduse îngrăşăminte înainte de plantare, la anul doi după plantare se Introduc 30-60kg NPK ori lichide prin dizolvarea a 120 g NPK la 100 L de apă. îngrăşămintele se introduc în brazde la depărtarea de 30-35 cm de-a lungul rândului ori cu burghiul hidraulic făcând 2-4 găuri la butuc. în cazul insuficienţei de apă (secetă) când creşterea este slabă îngrăşămintele lichide se aplică în perioada de vegetaţie. în viile pe rod, cu o recoltă relativ bună şi cu soluri mediu aprovizionate cu substanţe nutritive se administrează îngrăşăminte minerale N60P40K90 kg/ha, pe solurile mai puţin fertile N150P60K120 kg/ha. Este necesar de a efectua calcularea dozelor concrete pentru fiecare tip de sol prin efectuarea analizelor de sol şi plante şi în dependenţă de conţinutul substanţelor nutritive de a preciza dozele necesare de îngrăşămine. îngrăşămintele cu azot se aplică anual înainte de cultivarea terenului şi începerea vegetaţiei, iar a celor fosfatice şi potasice în amestec 1:1 o dată în 2-3 ani (mărind doza de 2-3 ori) primăvara timpuriu la adâncimea de 20-30 cm.

În viile la care nu sau aplicat îngrăşăminte înainte de plantare se efectuează aplicarea a câte 30 kg/ha substanţe active de NPK dizolvate în 10 tone de apă. Fertilizanţii cu micro- şi macroelemente incluse în Registrul de Stat al Produselor de Uz Fitosanitar şi al Fertilizanţilor pentru viţa de vie cu excepţia celor cu conţinut de Cu pot fi aplicaţi concomitent cu tratamentele fitosanitare (contra bolilor şi vătămătorilor). Aplicarea fertilizărilor foliare se efectuează pe timp răcoros dimineaţa ori seara.

Ex.: C. Dadu, doctor habilitat în ştiinţe agricole, conferenţiar.